Un nou început (partea a doua)

in-the-beginning***

– Domnule Stoianopol, ce părere aveţi despre această idee? o voce cu ecou răsună în capul lui Sergiu.

Ochii îi erau aţintiţi pe razele soarelui care străluceau în zăpada de pe geam. Parcă acorduri de chitară se împrăştiau în toată camera unde avea loc şedinţa. O şedinţă pentru care se pregătise cu luni de zile înainte. Avea să se decidă cum va arăta următoarea reclamă pentru un produs de mare succes.

– Domnule Stoianopol? auzi parcă din vis, din nou.

Se scutură de două ori şi reveni pe pământ.

-Da, vă rog?

-V-am întrebat de două ori ce părere aveţi despre această idee. Sunteţi în regulă? Păreţi cam obosit.

-Da, da, sunt bine. Păi… mă las pe mâna dumneavoastră.

-Cum? exclamă şeful său nervos, cu ochii bulbucaţi.

-.. mai bine plec, spuse Sergiu ridicându-se în picioare şi scoţându-şi cravata pe care o ura. Faceţi cum doriţi. Eu cred în dumneavoastră că veţi lua decizia corectă, şi fără ajutorul meu.

Continue reading

Un nou început

a-new-beginning_pSergiu stătea cu capul pe bar şi cu mâna pe sticla de coniac. Corpul său zăcea într-un abur clocotit de alcool, în barul pe care îl vizita seară de seară.

– Hei, prietene, trezeşte-te… Închidem în curând, eşti ultimul client, auzi vocea barmanului de după tejghea.

Îşi ridică greoi capul în care simţea un mare vâjâit. După ce imaginea i se clarifică în faţa ochilor, o senzaţie subită de vomă îi cuprinse tot stomacul.

– Te simţi bine, prietene? Continue reading

Cioara

crowStătea acolo sus, singură şi neiertătoare. Avea o privire ageră, de uliu. Neagră, lucioasă şi cu o siluetă sublimă, îşi desfăcu aripile şi, semeaţă, se înălţă spre ceruri. Dar nu pentru multă vreme. Nici nu apucă să zboare câţiva metri, că o piatră o lovi drept în cap. Căzu ameţită şi încercă să se pună pe picioare. Dar nu reuşi. Zvârcolindu-se, începuse să scoată sunete jalnice, asemănătoare cu cele ale unui bebeluş.

Vântul adia uşor, parcă încercând s-o ajute. Încă mai striga, sunetele răsunând în toată fiinţa ei. Puteam simţi durerea, dar nu puteam ajunge la ea. Continue reading

Secretul din Munden

apples1În oraşul Lumen trăia un bătrân pe nume Oreste. Toată viaţa lui fusese considerat un om retras, dar liniştit. Însă unii îl vedeau ca pe un înţelept. Trăia într-o casă modestă, din lemn, la periferia oraşului, într-un cartier puţin rău famat, unde oamenii umblau arareori pe stradă.

În fiecare zi, bătrânul se ducea în piaţa din zonă şi vindea mere. Avea aceiaşi clienţi de ani de zile, care îi lăudau mereu marfa pe care le-o oferea. El le spunea de fiecare dată câte o poveste, iar aceştia trebuiau să afle ce ascundea aceasta.

–          Nea Oreste, cu ce ne mai încânţi azi? întrebau oamenii. Continue reading

Viaţa este un puzzle

solutionViaţa este ca un puzzle. Păi… trebuie să pui laolaltă toate piesele, şi asta îţi ia ceva timp. Încerci mereu să le găseşti pe cele potrivite, iar atunci când le găseşti eşti extrem de mulţumit. Când nu le găseşti însă, tinzi să te enervezi un pic. Parcă nu mai vezi bine. Ai nevoie de o pauză, ca să te poţi concentra mai bine.

De multe ori chiar ai vrea să forţezi o piesă într-un loc unde ştii cu siguranţă că nu se potriveşte, dar te-ai săturat de căutările fără final… Sau poate nici nu îţi dai seama că una din piese nu e la locul potrivit. Continue reading