Ce mică-i lumea… muzicală (partea a II-a)

(continuare de aici)

Primul contact adevărat cu muzica…

Pe timpul liceului nu am mai făcut nimic concret, în afară de a cânta în tabere și de a compune versuri pe ritmuri de rap. Cântam la serbările de Crăciun și cam atât. După ce am luat BAC-ul, îmi făcusem un prieten care cânta la chitară. Cântam prin parcul Moghioroș, ne prosteam cu piese de la Radiohead și aveam încercări de piese proprii. Și atunci tot mergeam prin Piranha să participăm la diverse concursuri de karaoke, el la chitară, eu la voce. Cântam Cranberries, Metallica, Red Hot Chilli Peppers. Țin minte că la finele unui concurs, a venit la mine Dragoș Moștenescu, să mă felicite și să îmi spună să nu mă las. Doamne, ce rușinată eram. În tot acest timp, o prietenă bună de-a mea îmi dădea cd-uri să ascult, mă “educa rock” 🙂 și pot spune că a reușit. Plecăciuni, Cristina… 🙂 Am început cu Metallica, Sepultura și Soulfly… apoi au urmat Limp Bizkit, Linkin Park etc… M-a luat ușor. 🙂

În facultate a început mai serios toată treaba. Avusesem tentativa cu house-ul (sau ce gen era ăla) și aveam vreo 3 piese înregistrate. Într-una din zilele mele mai cu tupeu, am îndrăznit pe holurile facultății să îl abordez pe Cornel Ilie. Eram în aceeași facultate, dar el era în altă grupă, la alte limbi. 🙂 Vank de abia apăruse, era atunci în ascensiune. Și Cornel a fost drăguț și a ascultat caseta pe care i-am dat-o. A doua zi, mi-a adus-o înapoi și mi-a zis că ar trebui să cânt ceva mai rock, mai în forță. Zis și făcut.

În anul 2 de facultate, o fată roșcată cu două cozi împletite apare la noi în clasă. Toți ne uitam cu ochii mari, aflând că ea este noua noastră colegă de grupă. Începusem să ne întrebăm între noi dacă ea chiar e cu noi la facultate… Nu era alta decât Mădălina Manole, fata cu părul de foc. Au urmat câteva luni de zile în care îmi era cumva rușine să vorbesc cu ea, aveam 19 ani și multe vise. Mădă venea mai mereu nemachiată, zâmbea încontinuu și era tare prietenoasă.

Într-o zi am îndrăznit să îi spun că și eu cânt. Și i-am mai spus că pe când aveam vreo 9-10 ani, ai mei m-au dus la festival la Mamaia și îmi amintesc și acum cum am urcat cu alți copii pe scenă și i-am dat chiar ei, Mădălinei Manole, un buchet de garoafe roșii. Eram îmbrăcată într-un trening roz, nu pot să uit asta. Sunt unele lucruri care ne rămân bine întipărite în cap. Poate pentru că aveam să ne revedem peste mai mulți ani. Și atunci nu aveam de unde să știu că Mădă va contribui la drumul meu în viață.

Într-o zi, m-a invitat în studio să îi trag niște voci pe o piesă. Zis și făcut. Am fost cu prietenul meu (cel cu care tot cântam prin diverse locuri) și am cântat împreună cu ea și cu Șerban Georgescu într-un studio de la Radiodifuziune (studio în care am ajuns acum un an la Radio3Net, la emisiunea “Sala de Repetiții”…și în care m-au cam trecut niște fiori reci…). Pe piesa aia, “Domnule X”, Mădă m-a pus să râd și să fac ca un pui de pasăre, pentru că i se părea simpatic cum pot să mă joc și zicea că sună altfel. M-am bucurat să fiu acolo cu ei. Eram două cupluri de copii, asta am simțit. Ea se tot ciondănea cu Șerban, se înțepau, apoi râdeau, apoi iar făceau mișto unul de celălalt, dar se vedea clar că se iubesc. Din păcate nu am auzit nicăieri varianta la piesa respectivă, am doar pe undeva o înregistrare, ca amintire.

Pe 24 septembrie 2001 Mădălina avea să filmeze videoclip la piesa “Când sunt cu tine”. Avea nevoie de tineri pentru figurație și atunci ne-a propus nouă, colegilor de facultate, să o ajutăm. Eu, recunosc, la 19 ani, gândeam ca un copil, și nu prea voiam să merg, gândindu-mă că “ce să caut eu acolo, că eu cânt, eu nu dansez…”. Dar, am zis că merg să mă distrez cu colegii și nu m-am mai gândit. Era o zi de luni. Nu am cum să uit asta, pentru că mie toate lucrurile bune mi se întâmplă lunea. M-am născut într-o zi de luni. 🙂 Lunea e ziua care îmă dă cea mai multă energie, pentru că încep mereu lucruri noi.

Cum am ajuns la locație, am văzut pentru prima dată în viața mea, pe viu, un set de tobe. Parcă erau albe, din câte îmi amintesc. Erau niște băieți din trupa Mădălinei care filmau împreună cu noi. Eu tot eram fascinată de instrumente. Conversam cu colegii, făceam pe acolo ce ni se spunea, dar gândul meu era la setul de tobe. Și într-o pauză, când am prins un moment în care nu era nimeni pe lângă instrumente (băieții se duseseră să cumpere ceva de mâncare), m-am dus să dau cu bățul în premier, să văd și eu cum sună pe viu. 😀 Dar, cum se întâmplă numai în filme, fix atunci, de pe scări coborau băieții din trupă, iar toboșarul îmi spune, zâmbind, “te-am auzit…”. Eu, fâstâcindu-mă, ca la vârsta de copil pe care o aveam, neștiind cum să ies din situație, îi spun:

  • Nu te supăra, dai lecții de tobe?…
  • La minore nu, spune pletosul cu cioc, zâmbind la mișto și vrând să pară interesant. 🙂 – (…pletos care îmi este soț în prezent.)

Fix atunci apare Mădălina și ne face cunoștință, le spune băieților că am voce foarte bună și că poate facem ceva împreună (eventual copii :)) ). Pe toboșar aflu că îl cheamă Cristi, îi dau numărul de telefon și rămâne că ne auzim. Nici nu mă băga în seamă. Am plecat ușor dezamăgită, că mie mi se părea normal să mai vorbească cu mine, că doar Mădălina mă recomandase… :)) Copilă de 19 ani.

Duminică seara, când nu mai aveam nicio sepranță, primesc un telefon.

  • Bună, sunt Cristi. Tocmai am luat o sală de repetiții în Preoteasa. Poți veni mâine acolo?

Plimbându-ne pe lângă Preoteasa, 2001

Și uite așa, chiar de luni, am început să cântăm împreună. Prima piesă pe care le-am cântat-o băieților ca să îmi audă vocea a fost o piesă de la Anouk. Iar în perioada imediat următoare, am compus vreo 3 piese împreună cu Cristi, Felix și Ciprian și în mai puțin de două luni am și participat la Craiova la Festivalul de Folk, Jazz, Rock, unde am câștigat locul 3. Am cântat prima dată pe o scenă mai mare, cu mulți tineri în public. Doamne, ce emoții… cântam versurile mele… În seara aia țin minte că au cântat și cei de la trupa Taxi. Iar noi, cu niște băieți din Brașov, printre care actualul soț al Paulei Seling, Radu Bucura, cântam în backstage “castrați-mă, castrați-mă, sau dacă nu, sinucideți-ga-ți-vă”. :)) Cu Radu ne-am reîntâlnit la concert la Europe, în Brașov, pe stadion, când ne-a făcut scurt cunoștință cu Paula, mie și lui Cristi.

Cu Sahara am cântat timp de 6 ani. În toată țara, la multe emisiuni TV și radio, concerte la festivaluri, în cluburi (Club A ne era ca a doua casă). A fost o perioadă a tinereții tare frumoasă, cu experiențe minunate ce nu vor fi uitate.

În vara anului 2002, am înregistrat primul demo al trupei, în studioul unui component al trupei Talisman de atunci, dar și în studioul lui Mircea Puiu, fiind ajutați de Mădălina să ajungem la el. În aceeași vară, am cântat în deschiderea trupei Talisman la un festival în Ștei, Oradea. Vă dați seama ce onoare era pentru noi atunci, eu la doar 20 de ani…

Cu trupa Sahara la festivalul de la Ștei, august 2002

Imediat după, ne-am schimbat sala de repetiții și astfel am ajuns vizavi de Club A, în Rapsodia, undeva la subsol. Acolo, în timp ce cântam, a intrat pe ușă Gyuri Pascu, să îl salute pe Freddie, cel a cărei sală era cea în care repetam. Și astfel ne-am împrietenit. Țin minte că prima oară am fost cu Gyuri într-un pub, undeva pe la Universitate, iar el ne spunea cât de mult ne apreciază și că dacă ar avea câteva zeci de mii de euro, ne-ar ajuta cu drag. Era un om tare bun. Sufletist. Odată a intrat peste noi la repetiții și l-a rugat pe Cristi să îl lase să bată el la tobe una din piesele lui preferate de la Sahara. În același an, am fost invitați la Pitești să cântăm împreună cu Ioan Gyuri Pascu & The blue workers. Atunci, în timpul probelor de sunet, țin minte că venise Smiley să îl salute pe Gyuri. Smiley era pe atunci cu Simplu. Alte vremuri, altă mâncare de pește… Lui Gyuri îi făcea sunetul Hagă (spre rușinea mea, nici nu știu cum îl cheamă cu adevărat…), cu care tare m-am bucurat să mă reîntâlnesc acum o lună la circ. Face sunetul acolo. Noroc că am copil, că uite ce se întâmplă. Reapar legături vechi. 🙂

La Câmpina, Live Club, un loc tare drag nouă

Tot în 2002, am apărut prima dată, în direct, la o emisiune la TVR. Doamne, ce emoții… și pentru că făceam prima dată playback, am și uitat să cânt un vers, compus de mine… :)) Era emisiunea lui Dinu Maxer, și erau invitate și fetele de la Bambi. Iar una dintre ele îi făcea ochi dulci lui Cristi, eu fiind geloasă, evident. Atunci au început și concertele în Câmpina, unde ne-am întors de multe ori cu drag și am rămas prieteni cu foști fani, chiar și în ziua de astăzi. Muzica noastră era difuzată la Activ FM, Uniplus, Antena Bucureștilor și Mix FM. Piesa “Am crezut” a urcat până pe locul 2 în top la Antena Bucureștilor, la o emisiune a lui Nelu Stratone. Am participat apoi la diverse festivaluri, Top T Buzău, Festivalul Iuliu Merca din Cluj, zilele orașului Râmnicu-Vâlcea, unde am cântat în deschiderea trupelor Pasărea Colibri, Vama Veche și Iris.

Zilele orașului Râmnicu-Vâlcea

Pe TVR2, Festivalul Iuliu Merca

Pe TVR2, vorbind despre Festivalul Iuliu Merca

 

Concert Sahara – foto Florin Ghioca

În luna august, piesele înregistrate până atunci au apărut pe CD-ul revistei PC MAGAZIN numărul 8/2003. Fiind și calculatoriști care cumpăram mereu revista, a fost o onoare pentru noi. Dar poate că cea mai reușită apariție live din 2003 a avut loc la Timișoara, în clubul The Note, pe 26 octombrie. SAHARA a fost atunci o surpriză foarte plăcută pentru toți invitații. Pentru că ajunsesem acolo datorită domnului Daniel Banu, fotbalistul de altădată, care își sărbătorea ziua de naștere și a vrut ca noi să îi cântăm în club, pentru dânsul și prietenii lui. Ne auzise la radio, îi plăcuse foarte tare o piesă și încercase să dea de noi. Ce frumos e când există astfel de oameni! Și ce eveniment reușit a fost. Parcă eram în altă lume… sunet bun, oameni faini.

La emisiunea lui Cătălin Măruță, pe TVR2

Cam în aceeași perioadă, am fost invitată la emisiunea “Remix” de pe TVR2, alături de alte voci rock feminine (Gianina Corondan, Raluca Leahu, Iulia de la Acvila, Mini de la 4×4), într-o discuție despre cum sunt percepute fetele în peisajul muzical românesc. Nici nu știam să deschid gura. Aveam 21 de ani… Dar a fost o experiență.

La emisiunea de pe MTV România

Dupa ce trupa a apărut pe postul de televiziune MTV România pe 25 noiembrie, în cadrul emisiunii “Alternative Nation”, anul 2004 a debutat excelent, pentru că începutul lunii ianuarie a coincis cu apariția primului CD din cadrul compilației “Music Of The Globe”, produs și distribuit de casa independentă Joe Anthony Productions din Washington, Statele Unite. Sahara a fost artistul principal al acestui CD, fiind singura trupă prezentă cu 3 piese pe această compilație.

Tot în 2004, Mădălina ne-a chemat la o emisiune la Național TV, se numea “Asul din mânecă”, unde am făcut cunoștință și cu Horia Brenciu, pe care fiica mea avea să îl cunoască, atunci când a stat pe scaunul lui la X Factor.

La emisiunea “Asul din mânecă”, împreună cu Mădălina Manole și Horia Brenciu

La emisiunea “Asul din mânecă”, împreună cu Mădălina Manole și Horia Brenciu

Sunt multe de zis despre concerte, oameni, radiouri care au vrut să ne ajute în perioada aia, dar voiam să amintesc de Gyuri. Aveam concert în Big Mamou. Prin 2004-2005 parcă. Era plin. Eram pe scenă, în plină cântare, când îl văd pe Gyuri că intră, mic, grăbit, și se așează lângă prietenii mei, în primul rând. Doamne, ce drag îmi era de el… După ce am terminat, mă duc la el și îmi zice: “păi bine măi, nu dați și voi un telefon să anunțați că aveți concert? Noroc că am auzit la radio Antena Bucureștilor…”. Iar Gyuri m-a mai sunat o dată, acum vreo 5 ani, când nu mai cântam cu Sahara, aveam un mini-concert într-o cafenea. Și țin minte că eram cu Alex Luft în mașină în rond la Rosetti. Și văd că sună Gyuri. Nu îmi venea a crede. Gyuri să mă sune pe mine. Și răspund. Și îmi zice: “băi, iartă-mă că nu am ajuns la concert, tare mi-am dorit, dar aveam spectacol la teatru și nu am avut cum.” Cum credeți că m-am simțit atunci? Omulețul acesta chiar mă aprecia din suflet. Ultima dată l-am îmbrățișat în noiembrie 2013. Despre acel moment, puteți citi aici: http://e.mazdrunka.ro/o-seara-cu-gyuri/

(va urma…)

Concert Sahara în Big Mamou

Ultimul concert Sahara – 2006

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *