Dor…

Mi-e dor de voi. Mi-e dor de fetița mea, de familie, de prieteni… Mi-e dor de muzică… Nu mai pot asculta muzică la fel ca înainte.. Nici nu cred că voi mai putea cânta… Nici măcar pentru a exprima durerea. Mi-e dor de liniște… De liniștea mea agitată. De mintea mea ca un titirez care se învârtea cu viteza luminii.

Mi-e dor de mine, de persoana cu care nu am mai reușit să comunic de câțiva ani și care parcă acum se pierde în timp și spațiu. De fapt, devine un gol infinit.

Din data de 30 octombrie timpul s-a oprit în loc. O parte din mine a fugit în cosmos și nu s-a mai întors. Mi-e dor de o viață normală, cu bucurii și griji normale, cu zâmbete și certuri mici. Mi-e dor să simt lucruri firești, foame, sete, somn, frig, fără să mă gândesc că trebuie să le fac pentru că familia are nevoie de mine.

Mi-e dor să visez. Să visez la lucruri poate ireale. Acum trăiesc irealul prin fiecare por al existenței mele. Nu mai realizez ce am făcut și ce voi face. Trăiesc acum. Trăiesc o durere infinită, învăluită într-o bulă de iubire necunoscută până acum.

Oare se va termina vreodată? Poate că da… Cică “timpul le rezolvă pe toate”… Dar ce te faci când timpul nu mai există? Eu am rămas în octombrie. Pentru mine nu mai există trecut, viitor. Există altceva. Sunt într-un abis din care nu mai ies. Aștept lumina…
29_Folded Dreams_unknown

Tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Dor…

  1. Chris says:

    In the end, everything will be ok. If it’s not ok, it’s not the end 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *