Observatorul de păsări

observatorul de pasariNoiembrie, marţi seara. Sunt la aeroport. Îmi las bărbatul în poarta de la plecări şi urc rapid în maşină. Mă uit o dată după el, îmi trimite o bezea. Una… Plec. Conduc. Mai bine pun ochelarii de soare.

Nu am chef de cumpărături şi totuşi mă duc. Cumpăr o chestie folositoare şi vreo cinci aşa, că sunt interesante. Iau şi un borcan de dulceaţă de merişoare. Lumea e care mai de care mai îmbrăcată… piţi de piţi, maşini de maşini… În parcare, lângă maşină, un tip foarte înalt îi face poze iubitei lui cu sânii mari, în timp ce ea pozează mâncând dintr-un corn şi bea iaurt… Oare ce face cu pozele astea? Le pune pe Facebook?… Plec din nou. La volan… două… Observ. Observ că deasupra clădirilor se răsfrânge un apus cum nu am mai văzut de mult, de un portocaliu intens ce îmi luceşte în ochi cu jind. Trei…

Oamenii conduc agitaţi, plictisiţi, scârbiţi, fără expresie, în aceleaşi ambuscade din traficul bucureştean. Eu doar îi observ. Deasupra, pe cer, văd două avioane. Simt că într-unul din ele e soţul meu. Ce sentiment ciudat. Patru…

Nu vreau să mă întorc acum acasă. Şi totuşi nu am unde să mă duc. Aşa că dau de volan mai departe. Pe pod, în şirul de maşini colorate, am câteva clipe să observ păsările călătoare în ditamai cârdul. Oare ce or simţi fiecare în parte? Cum o fi să zbori cu toţi oamenii de lângă tine? Chiar dacă nu îi cunoşti pe toţi, drumul să fie acelaşi…? Dar oare nu aşa trecem şi noi prin viaţă? Doar că mulţi nu prea cunoaştem încotro ne îndreptăm. În urmă, o pasăre rătacită dă din aripi liniştită, fără să se streseze că nu a ajuns cârdul din urmă. Continuă să zboare. Nu renunţă. Cinci…

Pe clădirea unui bloc, o siluetă masculină priveşte în depărtare. Parcă îi simt libertatea…  Oamenii traversează, abătuţi, zâmbăreţi, obosiţi, jucând în aceeaşi piesă de teatru în fiecare zi, în fiecare seară…

Ajung acasă. Mă întâlnesc cu o fostă vecină mai în vârstă. Vorbim vrute şi nevrute. Despre copii şi viaţă. Despre evoluţie… La final îmi spune: eşti frumoasă, să ai parte de sănătate şi noroc! Şase… şase lacrimi am stors din mine astăzi. Din păcate singurătatea nu o pot observa din altă parte decât din propria inimă…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *