Cioara

crowStătea acolo sus, singură şi neiertătoare. Avea o privire ageră, de uliu. Neagră, lucioasă şi cu o siluetă sublimă, îşi desfăcu aripile şi, semeaţă, se înălţă spre ceruri. Dar nu pentru multă vreme. Nici nu apucă să zboare câţiva metri, că o piatră o lovi drept în cap. Căzu ameţită şi încercă să se pună pe picioare. Dar nu reuşi. Zvârcolindu-se, începuse să scoată sunete jalnice, asemănătoare cu cele ale unui bebeluş.

Vântul adia uşor, parcă încercând s-o ajute. Încă mai striga, sunetele răsunând în toată fiinţa ei. Puteam simţi durerea, dar nu puteam ajunge la ea. Continue reading