Dor…

Mi-e dor de voi. Mi-e dor de fetița mea, de familie, de prieteni… Mi-e dor de muzică… Nu mai pot asculta muzică la fel ca înainte.. Nici nu cred că voi mai putea cânta… Nici măcar pentru a exprima durerea. Mi-e dor de liniște… De liniștea mea agitată. De mintea mea ca un titirez care se învârtea cu viteza luminii.

Mi-e dor de mine, de persoana cu care nu am mai reușit să comunic de câțiva ani și care parcă acum se pierde în timp și spațiu. De fapt, devine un gol infinit. Continue reading

Tu

moon 2Te-am aşteptat. Vroiam atât de mult să te văd… Dar din păcate, n-ai apărut…

Atunci am ieşit afară, în speranţa că totuşi te voi întâlni. Şi te-am văzut. Te-am văzut în fiecare om ce trecea pe stradă, te-am văzut la fiecare geam zâmbindu-mi, ţi-am văzut umbra în fiecare colţ de stradă. Ştiam că şi tu mă vezi. Şi-am plâns.

Vântul mi-a şoptit ceva. Ştiam că eşti tu. M-am uitat pe cer şi am văzut luna. Erai chiar tu. Norii îţi stăteau străjeri. Mi-ai zâmbit. Ţi-am zâmbit. Plângeai. Norii te-au acoperit. Nu te-am mai văzut. Am început să plâng din nou.

M-am uitat împrejur. Nimeni. Mi s-a făcut frig. Lacrimile mi-au îngheţat. Mă întrebam unde ai dispărut. Te-am strigat. Mi-am auzit ecoul.

                                                                         12.12.2000