Conexiuni

embraceO clipă am văzut cu-aceiași ochi
Și-am înțeles că suntem una cu pământul.
Și că oriunde m-aș afla, te am în gând
Și nu ai să mai pleci nici după moarte.

Mi-ai luat inima în brațe și-ai acoperit-o
Cu o tăcere plină de cuvinte.
Și-am înțeles, din nou, tot într-o noapte,
Că sunt, am fost, vom fi și după moarte.

Doi ochi

20141013_144643_1Astăzi, într-o staţie, aştept autobuzul care nu mai apare. Mănânc cu poftă din pateul cu telemea. Simt că mă priveşte cineva şi nu îmi dau seama cine. Mă tot uit în jur şi nimic. Dar totuşi ceva mă cheamă…

Noroc că m-am uitat în jos. Doi ochişori mici mă priveau, spunându-mi: “te rog, sunt înfometată, crezi că poţi împărţi cu mine pateul?”. Mă uitam la ea şi nu îmi venea să cred că ochii ăia mici vorbeau atât de bine cu mine. Stătea la 20 de centimetri în faţa mea, fără nicio frică. Am mai cumpărat un pateu şi l-am oferit găştii întregi care s-a adunat după prima aruncătură.

Mereu am zis că e bine să te mai uiţi şi pe jos. Nu ştii peste ce calci din greşeală, sau ce ochişori calzi îţi spun “mulţumesc”.

Care este sensul?

sensUneori îți pierzi sensul. Sensul vieții, sensul zilei de azi, sensul în general. Ca și cum ai merge pe sfoară. Ai impresia că dacă mergi pe ea, acela este sensul tău, și atunci ai grijă să nu cazi. Dar ce se întâmplă dacă ai să cazi? Ce se întâmplă dacă într-o zi realizezi că sensul tău… nu era de fapt sensul tău? Oare cauți altul? De ce simți nevoia să ai un sens în viață?

Eu înțeleg prin sensul vieții răspunsul la întrebarea “eu de ce trăiesc?”. Răspunsul ar putea fi IUBIREA, știu. Dar sensul iubirii care e? 🙂 Poate că mântuirea. Continue reading

Te-ai născut cu aripi

everything-happens-for-a-reasonSunt convinsă că nici pentru tine nu e prima oară când simţi că nimic nu este întâmplător. Sunt convinsă că ai avut multe momente în drumul tău în care ai spus: “wow! ce coincidenţă! wow! cum se pupă treaba asta!”… Şi atunci începi să te întrebi… oare aşa era să fie? Oare de ce, chiar dacă am stat 20 de ani la o staţie de soţul meu, l-am întâlnit “întâmplător” într-un loc unde mă dusesem într-o doară…? Oare de ce am trecut de nenumărate ori pe lângă acest om şi ne împrietenim abia acum? Oare de ce mă sună el, cu care nu am mai vorbit de 7 ani? Oare… oare…

Până la urmă tot nu vom afla dacă există destin sau dacă avem liber arbitru. Ce pot să spun, din experienţa proprie, este că toate lucrurile se întâmplă la timpul lor… dar se întâmplă atunci când vrei tu să se întâmple… E un paradox… E ceva scris, dar alegi tu când să fie scris… Atunci când îţi deschizi aripile, cu siguranţă la un moment dat îţi vei lua şi zborul. Pentru că ne naştem cu aripi. Doar că ele aşteaptă ca noi să le punem în funcţiune…

Secretul din Munden

apples1În oraşul Lumen trăia un bătrân pe nume Oreste. Toată viaţa lui fusese considerat un om retras, dar liniştit. Însă unii îl vedeau ca pe un înţelept. Trăia într-o casă modestă, din lemn, la periferia oraşului, într-un cartier puţin rău famat, unde oamenii umblau arareori pe stradă.

În fiecare zi, bătrânul se ducea în piaţa din zonă şi vindea mere. Avea aceiaşi clienţi de ani de zile, care îi lăudau mereu marfa pe care le-o oferea. El le spunea de fiecare dată câte o poveste, iar aceştia trebuiau să afle ce ascundea aceasta.

–          Nea Oreste, cu ce ne mai încânţi azi? întrebau oamenii. Continue reading