Tu

moon 2Te-am aşteptat. Vroiam atât de mult să te văd… Dar din păcate, n-ai apărut…

Atunci am ieşit afară, în speranţa că totuşi te voi întâlni. Şi te-am văzut. Te-am văzut în fiecare om ce trecea pe stradă, te-am văzut la fiecare geam zâmbindu-mi, ţi-am văzut umbra în fiecare colţ de stradă. Ştiam că şi tu mă vezi. Şi-am plâns.

Vântul mi-a şoptit ceva. Ştiam că eşti tu. M-am uitat pe cer şi am văzut luna. Erai chiar tu. Norii îţi stăteau străjeri. Mi-ai zâmbit. Ţi-am zâmbit. Plângeai. Norii te-au acoperit. Nu te-am mai văzut. Am început să plâng din nou.

M-am uitat împrejur. Nimeni. Mi s-a făcut frig. Lacrimile mi-au îngheţat. Mă întrebam unde ai dispărut. Te-am strigat. Mi-am auzit ecoul.

                                                                         12.12.2000

Cioara

crowStătea acolo sus, singură şi neiertătoare. Avea o privire ageră, de uliu. Neagră, lucioasă şi cu o siluetă sublimă, îşi desfăcu aripile şi, semeaţă, se înălţă spre ceruri. Dar nu pentru multă vreme. Nici nu apucă să zboare câţiva metri, că o piatră o lovi drept în cap. Căzu ameţită şi încercă să se pună pe picioare. Dar nu reuşi. Zvârcolindu-se, începuse să scoată sunete jalnice, asemănătoare cu cele ale unui bebeluş.

Vântul adia uşor, parcă încercând s-o ajute. Încă mai striga, sunetele răsunând în toată fiinţa ei. Puteam simţi durerea, dar nu puteam ajunge la ea. Continue reading