Eretism

365050.TIF1

Era ultima oară când îl vedeam. Se uita la mine aproape plângând şi pe neaşteptate mă luă în braţe, ţinându-mă foarte strâns la pieptul său. Îi spusesem să fie fericit şi să aibă parte de o poveste de o sută de ori mai frumoasă decât povestea noastră. Dar taxiul veni şi el plecă. Pentru totdeauna…

– Mai vorbim, spuse el, parcă în grabă.

– Nu cred, am spus eu. Nu cred…

Şi am pornit fiecare pe drumul lui.

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu se ţin de promisiuni. Iar el îmi promisese atât de multe… Atât de multe… Parcă nici măcar acum nu mă mai pot împăca cu gândul că a fost ceva, cândva şi nu va mai fi niciodată.

Au trecut treizeci şi patru de ani de atunci. Dar şi acum îmi pot aduce aminte până şi cele mai mici detalii legate de el. Continue reading

Primul sărut

primul sarutEra mijlocul lui septembrie. Ploua. Ploua rău. Cei doi îndrăgostiţi nu-şi dădeau seama de asta. Glumeau, râdeau şi se priveau pătrunzător, lipiţi de teiul zgomotos de pe alee. Din când în când, mai trecea câte o maşină şi le lumina feţele umede.

Băiatul purta o geacă neagră de piele, iar faţa o scurtă din stofă. Era frig. Dar nu mai conta. Apa din părul ud li se scurgea pe pielea caldă, iar ei nu simţeau. Glumeau şi râdeau în continuare, trântindu-şi priviri fulgerătoare.

-Ce ochi ai! spuse băiatul.

-Ce ochi am? întreba fata zâmbind ruşinată. Continue reading